Un alt fel de Paște

Standard

Ador sărbătorile creștine. Ele sunt cele mai frumoase, mai calde și mai plăcute amintiri din copilărie. Paștele și Crăciunul sunt sărbători de familie, atunci când toată lumea, indiferent de cât de ocupată n-ar fi, se așează la masă și mănâncă, discută și ciocnesc câte un pahar de vin. Paștele îmi amintește de bunica. În fiecare an, de Paște, se adunau toate rudele la ea în curte. Se aranja o masă lungă, mare, care era împlută cu bucate gătite cu suflet.

Răcituri de porc, cartofi dulci dați în cuptor, plachie, babă neagră, ceapă verde, caș de oi dulce, ouă fierte, cozonac, zărzărei cu miere, sarmale, salată de ridiche. Poate mai era ceva pe masa aceea din copilărie, dar nu-mi mai amintesc, pentru că a fost cu mulți ani în urmă. Cred că au trecut mai bine de 18 ani de când această tradiție nu mai este. Copiii s-au împrăștiat prin lume, nepoții sunt tare grăbiți, iar bunica n-a mai avut putere să facă atâtea bucate.

Îmi amintesc cum în joia seacă se plămădea aluatul pentru cozonac și pască. Bunica avea grijă să nu fie supărată în acea zi și să nu aibă relație sexuală cu bunelul. Ea-mi spunea că atunci când atingi pâinea trebuie să fii  ”curată”, mai ales că era postul mare. Frământa aluatul seara din ”butcale”, făcute tot de ea, și-l lăsa pe noapte să crească. Se trezea de câteva ori ca să-l frământe, nu cumva să iasă din covată. Dimineața se aprindea focul în cuptor și bunica făcea nouă tăvăli de cozonac. Pâine albă, luminoasă cu miros de pace și liniște.

În timp ce se cocea pâinea, într-un ceaun se fierbea apa și se vopseau ouăle. După ce se răceau, bunica le ungea cu untură, să fie cât mai strălucitoare. Iar eu eram prima care gusta din toate, eram copil și aveam voie, restul țineau post, cu sfințenie.

Sâmbătă dimineața se pregătea restul mâncării, de dimineață până seara târziu toată lumea forfotea, se apropia Paștele!

De Paște eram trezită de mama, venea cu un lighean cu apă, în care se scăldau bănuți și două ouă -unul alb și altul roșu. Ne spălam pe față cu ele. Oul alb era ca să fim sănătoși, cel roșu să fim rumeni, iar bănuții ca să fim bogați. Pe atunci nu exista Iepurașul de Paște și nici ouă din ciocolată. Totul era natural, real și firesc.

Acum sunt matură și am copiii mei, încerc să le transmit aceiași atmosferă pe care mi-au transmis-o părinții și bunicii. Dar mi se pare că lucrurile nu mai sunt așa cum au fost odată. Poate am pierdut eu magia din suflet și nu mai simt același lucru, sau poate chiar s-au schimbat toate. Bunica nu mai e, mesele pline de mâncare tradițională nu se mai fac, cozonacul și pasca se cumpără și Paștele e sărbătorit în grabă… și totuși e Paște și continui să iubesc această sărbătoare cu tradițiile vechi, lăsate de ai noștri și cu tradițiile noi, comerciale, împrumutate de la străini.

Vă urez un Paște Fericit și să fiți alături de oamenii pe care-i iubiți!

sursa foto: google.md

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s